Misiunea începe: Primul meu an la Timișoara
Drumul meu a început cu mult timp înainte. În 2012 am plecat din Timorul de Est și, în cadrul formării mele ca salvatorian, am petrecut cinci ani în Filipine și șase ani la Roma. Acum doi ani am fost hirotonit preot. La Timișoara descopăr acum ce înseamnă să fii preot și să trăiești misiunea în viața de zi cu zi.
Acasă într-o țară nouă
M-am acomodat? Cred că da. Desigur, au existat și provocări, în primul rând limba română. Uneori mă descurc foarte bine, alteori îmi dau seama că mai am încă mult de învățat. Dar oamenii sunt răbdători, prietenoși și primitori, iar după un an orașul mi-a devenit familiar.
Sunt capelan în parohia în care locuiesc: Parohia Romano-Catolică Timișoara III Elisabetin, cu hramul Preasfânta Inimă a lui Isus. Zilele mele sunt variate: celebrez Sfânta Liturghie, predic, ascult spovezi, ajut la celebrarea sacramentelor și la activitățile parohiale și, pur și simplu, sunt prezent atunci când cineva are nevoie de un preot. Învăț că activitatea pastorală oferă multe lecții care nu se găsesc în nicio carte. Fiecare om are propria poveste, iar adesea cel mai important lucru este pur și simplu să asculți.
Multe națiuni în jurul aceluiași altar
O bucurie deosebită pentru mine este însoțirea spirituală a catolicilor internaționali din Timișoara: studenți veniți din alte părți ale Europei, dar și oameni care au sosit aici pentru a munci, în special din Filipine, Sri Lanka și țări africane. Duminica celebrăm Sfânta Liturghie în limba engleză. Mă emoționează să văd atâtea națiuni adunate în jurul aceluiași altar: limbi, culturi și povești de viață diferite, și totuși ne rugăm împreună și celebrăm împreună aceeași Euharistie. Știu și eu, într-o oarecare măsură, ce înseamnă să-ți părăsești țara natală și să duci dorul lucrurilor familiare.
Și cum arată o zi obișnuită? Nimic ieșit din comun: rugăciune, viață comunitară alături de confrații mei, activitate parohială, pregătirea predicilor și a celebrărilor liturgice, întâlniri și învățarea limbii române, dar și conversații simple, mese luate împreună și momente de voie bună. Tocmai în aceste lucruri cotidiene se manifestă adesea viața misionară.
Timorul de Est va rămâne întotdeauna patria mea. Filipine și Roma au fost locuri importante pentru formarea mea. Timișoara, acest oraș frumos, plin de viață și multicultural, este locul în care învăț să pun în practică tot ceea ce am acumulat. Și îmi dau seama că procesul de învățare nu s-a încheiat. Poate că a început doar un nou capitol.
După primul meu an, sentimentul care mă cuprinde cel mai mult este recunoștința: față de Dumnezeu pentru vocația mea, față de comunitatea mea salvatoriană și față de oamenii la care am fost trimis. Am venit la Timișoara ca tânăr preot misionar, pregătit să ofer tot ceea ce pot. Dar știu deja un lucru: în misiune nu doar dăruim. Primim, învățăm și creștem prin oamenii pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale.
Sursa: „die Salvatorianer”, nr. 2/2026.